Inceputuri cu un strop de agitatie

Trec print-o perioada destul de ciudata dar frumoasa. Sa va explic la ce ma refer.

In prima faza mi-e greu sa intru in starea in care sa pot sta linistita, cu o idee si cu laptopul pe picioare ca sa scriu. Nu as merge pana la a spune ca imi lipseste inspiratia, dar sunt undeva intr-o zona gri in care nu reusesc sa ma axez pe un singur subiect, sa am o idee care sa imi vorbeasca si pe care sa pot sa o transpun in scris. Ma tratez cu weekend linistit si cu un pahar de vin, care de obicei este asociat cu starea de bine.

De fapt daca ma gandesc mai bine este o stare de agitatie care nu imi da pace. Dar este o stare de agitatie buna combinata cu o doza de nerabdare. Nu mai e mult pana o sa zbor si eu la Zurich, in prima faza pentru o saptamana, iar in zona Pastelui o sa plec de tot. Si bineinteles ca toate aceste schimbari isi lasa amprenta asupra coltisorului meu de liniste. Sa nu ne intelegem gresit, ma bucur enorm de mult pentru tot ceea ce ni se intampla si imi dau seama ca suntem norocosi, dar ca si orice schimbare majora, te afecteaza si te trezesti acaparat de tot felul de sentimente care pana atunci erau latente undeva in tine.

Urmeaza sa o iau de la zero intr-un oras nou si nu am mai facut asta de cativa ani buni. Imi amintesc de ultimul inceput, cand am hotarat sa ma mut la Bucuresti dupa ce petrecusem 7 luni la Paris ca student Erasmus, adica acum 4 ani  si 6 luni. Pentru cine nu stie, am facut facultatea la Cluj, eu fiind din Baia Mare si dupa 4 ani frumosi de studentie cu plecari prin SUA si Franta, am hotarat ca cel mai bun inceput in campul muncii ar fi, unde altundeva, decat in capitala tarisoarei noastre.

Incerc sa imi amintesc ce era in capul meu atunci. Decizia am luat-o cam de pe o zi pe alta, adica fara prea mari probleme. A fost si conjunctura favorabila, doua dintre prietenele  mele erau cam in aceeasi situatie ca si a mea si urma sa stam impreuna in marele oras. Un lucru e cert, la 23 ani eram putin mai curajoasa si mai nebuna decat sunt acum (desi unii m-ar putea contrazice). Atunci parca orice mutare suna bine si atragator si cu un minim de certitudini as fi plecat cam oriunde. Incerc sa imi dau seama ce s-a schimbat in cei 4 ani si ceva. Nu cred ca se poate spune ca am imbatranit (cine se gandeste la asta sa isi dea o palma J) ci pur si simplu am vazut mai multe, am deschis mai mult ochii si am realizat ca odata ce incepi sa prinzi radacini intr-un loc este putin mai greu sa te desprinzi si sa te expui riscurilor unui nou inceput. La 23 de ani nu prea ai cum sa prinzi radacini, decat daca iti propui asta si la mine nu prea era cazul.

Un alt aspect care s-a schimbat este experienta in campul muncii. Incercati sa va amintiti cand a trebuit sa va faceti primul CV si nu prea aveai ce sa treci in el. Tin minte ca am patit-o in facultate si as fi facut orice sa treaca mai repede timpul ca sa pot sa umplu 3 pagini de Cv cu experinta. Acum de bine de rau am ce sa pun in CV, si toata incarcatura asta vine cu responsabilitatea ca tot ce este déjà acolo trebuie completat si continuat, adica nu te mai poti opri odata ce ai inceput. 

Si nu in ultimul rand trebuie mentionat faptul ca acum nu mai sunt singura, acum suntem 2 care trecem prin toata experienta asta. Si uite asa, ceva ce acum 4 ani era simplu acum este mai complicat dar nu mai putin interesant si plin de farmecul pe care ti-o da viata in doi. Pentru ca inceputurile sunt frumoase,  surprinzatoare, pe-alocuri riscante dar pline de energie, o energie pozitiva care da, te agita dar nu te doboara ci te tine mereu in miscare. Sper ca toata agitatia si energia de care va vorbesc sa nu ma epuizeze prea curand. Sunt atatea de facut si de vazut incat ar fi pacat sa nu o iei de la inceput daca ai ocazia.

Pentru Ele...

Hai sa vorbim despre MAMA.

Eu cand ma gandesc la a mea, stiu ca totul va fi bine. Este un sentiment de pace si de armonie pe care mi-l transmite simpla ei imagine, voce ca nu pot sa imi explic. Imi amintesc cand eram mica, ca atunci cand o vedeam si ii auzeam vocea totul intra in normal, eram in siguranta. Inca nu sunt mama si nu stiu ce simte o femeie in postura asta, pot doar sa imi imiginez, dar am fost copil si acum sunt adult si fara doar si poate relatia cu mama este una foarte speciala.

Ca si copil, mama era cea mai frumoasa, desteapta, cea care facea totul cel mai bine. Desi am fost crescuta de bunica de la cateva luni, o bunica la fel de speciala ca doar ea mi-a dat-o pe mama, nu am simtit niciodata ca o iubesc mai mult ca pe mama. Am reusit sa fac diferenta de mica intre ele si sa ii dau fiecareia locul in lumea mea de copil. Tin minte ca atunci cand am mers la camin, la 6 ani si mama m-a luat de la Buni de la tara si m-a dus in oras sa stau cu ei, Buni era foarte trista si ingrijorata ca ce o sa fac eu fara ea, copilul rasfatat care schimba mediul, prietenii etc. A avut grija mama sa fie bine, sa nu simt trecerea mai mult decat o schimbare de decor. Am reusit sa ma integrez desi adevaratele provocari au venit in primii ani de scoala cand as fi facut orice altceva decat sa merg la scoala. Mare parte din vina o are si doamna invatatoare care avea orice altceva decat inclinatii pedagogice (dar despre asta alta data). Incerc sa imi imaginez ce era in mintea mamei cand facea teme cu mine si vedea ca nu pricep si ca nu se prinde mai nimic de mine. Nu stiu de unde a scos atata rabdare incat sa stea in fiecare zi langa mine pana am facut temele si am invatat. Cert este ca a facut-o si dupa 2 ani de chin atat pentru ea cat si pentru mine, am inflorit si mi-am dat seama ca pot sa fiu printre primii la scoala si ca pot sa ma descurc singura.

Ca si adolescent, ea a avut pozitia cea mai ingrata. Ea a indurat toate crizele de personalitate, toate certurile si cuvintele dure pe care i le-am adresat. Sincer adolescenta pe cat este de frumoasa pe atat este de groaznica. Aveam momente de mic monstrulet care urla si tipa numai ca sa se faca auzit. Oribil, dar a trecut si EA tot mama a ramas. La facultate a fost alta distractie, deja ma vedeam independenta, dar cel mai bine era cand o zbugheam acasa la mama, unde eram rasfatata. Cam asa era cu indepenta pe cheltuiala parintilor.

Acum, om pe picioarele mele, nu s-au schimbat foarte multe decat poate ca am inceput sa fiu si eu sprijin pentru ea, asa timid. Desi suntem la distanta vorbim in fiecare zi, si nu stiu cum se face ca tot eu ma plang cel mai mult. Eu sunt cea mai obosita, cea mai bolnavicioasa, cea mai nervoasa, cea mai dificila. Ea e cea care in continuare are grija de noi, care ne incurajeaza, care se roaga pentru noi si care ne ofera sprijin de cate ori avem nevoie.

Orice cuvinte am spune in ziua de 8 martie sunt putine pentru ce inseamna EA, dar macar din cand in cand sa ne facem timp sa le multumim. Merci, Mama!

Asa de dimineata...

Azi este baba mea si circula o dilema in birou. Ziua pe care ne-o alegem, arata de fapt cum va fi anul care urmeaza sau cum suntem noi ca persoana?

Eu stiam a doua varianta, dar nu imi displace nici prima pentru ca sincer, eu stiu cum sunt, lumea din jur stie cum sunt, dar ceea ce nu stie nimeni este ceea ce ne rezerva viitorul. Asa ca merg pe prima varianta anul acesta si pentru ca vremea tine cu mine azi, avem o dimineata insorita si nu foarte rece. Ce an bun se anunta! J

Si nici o zi fara U2

Spring and the fashion

Acum ca am intrat oficial in luna lui Martie cel capricios, a femeilor si a primaverii o sa abordez un subiect usor.

Nu stiu daca v-am spus cat de mult imi plac hainele si accesoriile, daca nu v-am spus va spun acum: I love Fashion!!! Si va mai spun ceva: visez sa lucrez pt un mare brand din industria de retail de imbracaminte. Inca nu am facut nimic in sensul acesta, desi jobul meu actual ar putea fi o portita in acest sens. Mai sunt insa obstacole de trecut, usi de deschis pana sa ajung acolo. De ce va spun asta? Pentru ca am invatat ca atunci cand verbalizam ceea ce ne dorim si visam, constientizam si mai mult ca tanjim dupa acel ceva si devenim putin mai responsabili in actiunile pe care le avem de intreprins. Asta este planul meu personal, ca tot se discuta in mediul corporatist unde dam multi dintre noi cu sapa, de planul de dezvoltare profesionala.

Si intre timp  ca sa imi hranesc pasiunea, caut tinute noi pt  primavara si planuiesc viitoarele achizitii vestimentare. Abia astept sa incerc culori, materiale noi. Cum nu toti ne-am nascut cu stilistul in casa, eu aleg sa ma inspir de pe site-ul People, un site cu stiri despre starurile de la Hollywood. Este my guilty pleasure, sa fiu la current cu mondenitatile de peste ocean si sa le vad cum se imbraca si cum se intretin. Mi se pare de multe ori mult mai util decat sa urmaresc prezentari de moda. Ma delectez si cu alea cand pot, dar cu People sunt la un click distanta de ultimele trenduri. Uite asa am invatat ca a te accesoriza nu inseamna neaparat a purta pantofi si poseta de aceeasi culoare, ca poti sa te joci cu culorile si sa ai un singur element care sa faca toata tinuta.  Stilul vestimentar se formeaza in timp. Nu toti ne nastem cu el, unii il dezvoltam pe parcurs, il rafinam si il aducem in stadiul in care sa ne reprezinte si sa fie parte din noi.

O alta sursa de inspiratie este moda strazii, adica ce vad in jurul meu, la prietene, la colege, sau la necunoscutii cu care ma intersectez in fiecare zi. Imi place sa studiez oamenii din jurul meu si sa iau ce-i frumos de la ei. Si daca suntem aici, nu am inteles niciodata de ce femeile sunt reticente cand vine vorba de a spune de unde si-au luat x , y lucru. Pana la urma daca iti dezvalui sursele nu inseamna ca ne vom imbraca si arata la fel. Fiecare lucru capata viata in functie de cel care il poarta. Din fericire suntem diferiti si putem sa purtam si uniforma si tot diferiti sa fim. Normal ca faci senzatie cand esti original si vii cu o piesa unicat, dar daca intradevar esti original atunci cu siguranta acest lucru se observa indiferent daca spui sau nu de unde iti faci cumparaturile.

Si ca sa inchei trebuie sa mentionez cat de mult ma bucur ca vine primavara. Pe langa zilele insorite (care sper totusi sa nu mai intarzie mult) gradele cu plus, noua garderoba, mai este si faptul ca H&M va deschide magazine in Romania. In fiecare concediu petrecut afara am bifat si golirea contului la H&M. Devenise obiectiv turistic si acum va fi atat de aproape. 

So I say, with all my hart: Let it be Spring!!!