What a good book can do!

Azi vreau sa vorbesc despre carti si nu neaparat despre cat de minunate si inaltatoare sunt, ci despre ce pot sa faca ele pentru noi. Au efect minunat asupra mea, ma calmeaza, ma scot din priza cand sunt prinsa cu tot felul de nebunii, ma deconecteaza de lumea din jur si nu in ultimul rand ma invata numai de bine.

De unde mi-a venit sa scriu despre asta acum ? De la ultima carte citita, de la venerabilul domn Neagu Djuvara cu ale sale Amintiri din Pribegie. Nu am cuvinte sa va spun cat de bine te simti cand il citesti. Are un dar de a povesti si de a vorbi despre viata lui atat de natural ca ai impresia ca este langa tine si iti insira firul vietii lui. Poate este de la faptul ca foloseste niste expresii pe care nu le mai prea folosim in ziua de azi care dau stilului lui ceva aparte si care dau intregii carti autenticitate. Sau poate pentru ca Neagu Djuvara este unul din ultimii boieri pe care ii mai are neamul romanesc si intreaga lui viata este demna de o carte de istorie. Placandu-mi istoria am savurat cartea si mai mult. Oricum citindu-i memoriile am invatat inca odata ca viata este plina de surprize si de nepravazut, ca unele lucruri daca trebuie sa se intample se vor intampla iar altele oricat de mult ti le-ai dori raman nerealizabile. Tot de aici mi s-a confirmat ca fara un pic de noroc viata ar fi mult mai grea si ca, credinta in Dumnezeu, Allah, Buddha sau cum vrem sa ii spunem, te face mai puternic. Asa ca recomand cartea cu caldura tuturor celor care vor sa afle povestea unui refugiat pentru ca Neagu Djuvara asta s-a considerat toata viata, sa afle cum a fost sa fii de cealalta parte a granitei in perioada comunista si de ce nu, sa inteleaga mai bine societatea noastra de azi.  

Acum am trecut la alta carte, total diferita de cea de care v-am vorbit mai sus. Imi place sa alternez, adica o lectura mai simpla urmata de una mai complexa. De aceea acum citesc chick literature adica literatura de fete, in genul comediilor romantice marca Hollywood. Dar trebuie sa ai grija si aici pentru ca piata este invadata de tot felul de tentative proaste cu care nu merita sa iti pierzi timpul. Acum m-am oprit la un roman de Marian Keyes, care stiu din sursa sigura (am 2 cunostiinte mai vechi care au lecturat cartile ei si am incredere in gusturile lor) ca este exact ce imi trebuie mie acum. Adica un mix intre Sex and the city cu Love Actually, in decor irlandez. Ah si inca ceva, genul asta de carti musai trebuie citite in engleza pentru ca sunt savuroase in limba lor originala.  

Acestea fiind spuse poate imi spuneti si ce cititi voi acum. Am o lista care de-abia asteapta sa fie completata cu carti noi J

Internet junkie

Buna ! Sunt Andreea si sunt dependenta de internet. Sa va spun cum am ajuns aici…

Ieri la o plimbare prin padure, neuronul meu gravita in jurul ideei ca sta prea mult in fata calculatorului. Dupa o analiza cat o plimbare de 15 minute, am ajuns la termenul internet junkie, pe care nu mi-a luat deloc mult sa il asociez cu minunata mea persoana. Sa incerc sa va explic descoperirea mea revolutionara (pentru cei care se indoiesc ii asigur ca neuronul meu nu poate produce decat lucruri revolutionare in esenta lui). Se face ca nu mai lucrez de 4 saptamani si ca am tot timpul din lume sa fac tot ce imi pofteste inima. Se pare insa ca tot ce imi vine sa fac in fiecare zi sau in mare parte a zilei este sa stau in fata calculatorului. Pe vremea cand mergeam la birou, v-ati dat seama ca cele 8-9 ore le petreceam in fata calculatorului facand diverse, de la munca pana la facebook, mailul personal, etc. Rutina unei zile la birou nu se schimba cu una cu doua, pentru ca in prezent, din momentul in care am sarit jos din pat (la ore destul de matinale), mi-am facut cafea, m-am pus in fata laptopului si acolo stau vreo 2- 3 ore pt inceput. Si ziua continua cam in acelasi spirit, facand pauze pentru mancare, rasfoit o carte… Sunt si exceptii bineinteles, cumparaturi, o plimbare prin oras, dar in mare cand sunt acasa sunt pe laptop (calare pe el, daca nu era clar).

Acum eu ma intreb ce faceam daca nu aveam internet? Oare cum ar fi fost o zi fara internet? Nu stiu daca ne dam seama dar este obositor, daunator de-a dreptul statul pe net cand nu ai nici o treaba acolo. Adica pur si simplu stai pe net pentru ca e mai comod decat sa faci ceva mai util si mai interesant. Cu alte cuvinte eu sunt tot la birou, dar in loc sa produc ceva nu fac decat sa irosesc timpul meu pretions. Si de asta imi si pun problema: ce as putea sa fac ca sa ma “vindec”? Cand eram la birou imi doream sa am libertatea de a putea sa plec sa fac si altceva decat sa stau pe un scaun in fata unui monitor. Acum ca pot sa o fac, aleg sa fac acelasi lucru. Mecanismele pe care ajungem sa le dezvoltam, perfectam sunt foarte greu de schimbat. Ieri, exasperata ca stateam pe net fara sa am ceva anume de facut, am inchis laptopul si in momentul ala m-am simtit eliberata. Am iesit pe terasa am luat o gura de aer si mi-am dat seama ca ceea ce fac este pura prostie si ca IT HAS TO STOP!

Deci primul pas l-am facut, acum urmeaza schimbarea de comportament. O sa ziceti ca ce rost are sa imi schimb comportamentul pentru ca oricum in momentul in care o sa ma intorc in campul muncii voi reveni iar la aceeasi rutina. Da, este adevarat, dar acum vorbim de timpul meu si numai al meu, pe care vreau sa il valorific cum pot eu mai bine. Sunt atatea lucruri pe care am ocazia sa le fac acum si pe care nu vreau sa le ratez doar pentru ca creierul meu de maimuta stie sa stea pe net si asta face.  Asa ca prietenul meu de nadejde, Autotcontrolul intervine acum! Stati linistiti nu ma retrag in padure si dau shut down de tot, ci doar reduc doza de internet. Asfel ca voi incerca sa imi aloc 2- 3 ore pe zi in care sa raspund la mailuri, sa ma pun la curent cu ce se intampla in lume, pe bloguri, pe facebook si sa aplic la joburi, adica sa fiu la birou. Atat, si pe urma incepe timpul meu adica distractia. Neuronul va fi tare fericitJ

The stress free nation

Neagu Djuvara in Amintiri din pribegie, facand referire la Africa, zice ca daca nu incepi sa scrii in primele 2 saptamani dupa ce ajungi acolo, nu o mai faci nicodata. Eu nu sunt in Africa, dar incerc sa aplic regula pentru locul unde ma aflu. 

Nu mi-e usor sa imi adun gandurile pentru ca tendinta este intotdeauna sa scrii despre ce nu e bine, ce nu iti place, ce ai vrea sa schimbi, si acum nu este cazul. Totul este de neschimbat (ma feresc de perfect deoarece e doar prima saptamana, mai astept pana sa dau verdictul final). Pana si vremea este de 25 de grade plus, numai bine de stat pe terasa de acasa la o bere rece (mai nou beau bere cu lamaie, adica un fel de suc de bere). Nu o sa vorbesc de autostrazi, de transportul in comun, de curatenia din oras, pentru ca de astea se stie deja, o sa vorbesc de oameni si de ce impresie imi lasa mie. Sunt pur si simplu enervant de relaxati, iti vine sa ii intrebi: voi nu aveti probleme, nu v-a enervat nimeni la munca, nu ati stat in trafic , bai sunteti nebuni ??? Sunt normali, isi vad de treaba lor, se imbraca dupa cum ii taie capul, unii mai bine altii mai ciudatel (dar despre asta in alt post), sunt politicosi, zambesc. Or fi avand si ei probleme si neplaceri ca deh asa e viata, dar nu se vede. Stiu sa se destinda, sa iasa din casa si sa faca lucruri simple ca plimbarea cu bicicleta in familie sau de ce nu pana la munca, sa faca sport, sa faca un gratar, sa stea pe iarba in parc, unii chiar sa faca plaja in parc, sa se simta bine. Si lucrul cel mai important este ca nu te deranjeaza pe tine, cel care imparti spatiul public cu ei. Nu vreau sa ridic in slavi pe nimeni, dar iubesc civilizatia si ma bucur in fiecare zi ca am parte de ea.

In alta ordine de idei eu sunt jobless si am destul timp pentru mine. Imi cultiv la greu pasiunea pentru gatit si mai ales pentru facut prajituri. Oamenii cu care stam incep sa isi faca griji pentru silueta, cica cineva le da prea multe dulciuri….Nu stiu despre ce vorbesc ! Eu azi fac cupcakes J

Si nu stiu daca este faptul ca nu am job, dar sunt mai relaxata in ultima vreme. Traian a fost cel care a remarcat diferenta fata de Bucuresti cand, dupa parerea lui avizata, eram un pachetel de stres ambulant. Asa ca am hotarat sa numesc Elvetia the stress free nation si sa incerc sa ma bucur cat pot de perioada asta, lunga, scurta cum o fi.