7 days

Sa va povestesc despre saptamana mea.  A fost prima saptamana din, sper, cat mai putine, fara Traian. Cu el plecat, aveam impresia ca o sa am atat de mult timp liber incat o sa ma plictisesc.  Nu a fost asa, a fost o saptamana obositor de plina, cu multa treaba la munca, cu seri prelungite peste ora mea de culcare si cu dimineti grele. Dar am supravietuit si desi nu imi place sa fiu singura, recunosc ca ma descurc bine si ca nu am de ce sa ma plang, inca. Ca totul sa fie si mai bine, imi doresc  putin soare si grade cu plus ca sa am si mai multa energie sa ma misc in orasul asta. Dar sa va povestesc momentele faine ale celor 7 zile pe care le lasam in urma. 

O seara intre prieteni care s-a lasat cu cateva reprize de ras, cu mancare buna, dar mai ales cu desertul meu favorit din ultima perioada.  Cand vine vorba de dulciuri, prajituri mai cu seama, am perioade bune in care mananc numai acelasi tip de prajitura dupa care ma satur si trec la alta, si tot asa. Au fost eclerele, tartele cu fructe, tortul de morcovi si acum cupcakes. As putea sa mananc in fiecare zi, dar ma abtin, mai putin cand nu mai pot si atunci dau o fuga pana la Madame Lucie si ca si un drogat imi iau doza J Dar sa revin, joi seara, intre prieteni, fetele au facut cupcakes fara sa stie ca the cupcake junkie o sa fie prin zona. Au iesit minunate, ne-am distrat colorandu-le cu fel de fel de bombonele si le-am facut si poze.

Weekend-ul a fost unul de chill, cu muzica buna, cu un nou serial, Fairly Legal (tot ce e cu avocati merge la mine) si cu putina miscare.  Azi am reusit sa stau 2 ore la sport, bineinteles datorita lui Bibi, care este constiinta mea cand vine vorba de sport. Fara ea nu as face nimic. Recunosc, spre rusinea mea, ca mersul la sala l-am invatat destul de tarziu si ca nu il practic foarte des. Clasa de Pilates m-a surprins placut si la final in minutele de relaxare pot sa jur ca am atipit. A fost un sentiment atat de placut, corpul meu parca si-a reincarcat bateriile pentru saptamana ce urmeaza.

Si ca duminica sa fie perfecta, am prins la tv filmul 500 Days of Summer.  Mi-a dat acea doza de creativitate pe care din cand in cand trebuie sa o luam ca sa nu uitam cat de frumoasa este viata si cat de mult putem simti. Mi-au placut personajele, m-am regasit in poveste, muzica din film a fost exact ce trebuia, pe scurt o poveste simpla spusa frumos. 

Una din melodiile care mi-a ramas in minte

Si bineinteles poze cu cupcakes facute de Cristiana si Emi J

Ati jucat vreodata teatru?

Citeam azi blogul Simonei Tache,  mai precis postarea ei despre teatru care mi-a dat idea sa scriu despre peripetiile mele actoricesti. Am jucat teatru si vai ce mi-a mai placut, desi recunosc cu toata sinceritatea ca nu eram foarte buna.

Sa o iau de la inceput. In scoala primara, eram prima la spus poezi la serbari, iar cand am crescut mai mare mi s-a transferat la orice putea fi vazut ca un rol. Nu mai tin minte scenetele in care am jucat, oricum toate erau in franceza sau in engleza, eram prea buni pt roluri in romana. In liceu am fost in trupa de teatru a liceului, Dramatis Personae si jucam doar teatru in limba franceza. Tin minte si acum, in clasa a X a cand am dat proba pentru a intra in trupa. Era o sala de clasa, cu proful de franceza si regizorul trupei, dl. Weisz, si ceilalti componenti ai trupei care erau prin clasa a XI a si care erau semizei pentru noi. Am fi facut orice la auditia aia numai sa putem sa respiram aerul rarefiat de care aveau ei parte. Mega presiune pe mine, cred ca m-am pregatit 2 zile, nu am spus nimanui ce am de gand sa fac, ca sa nu-i dezamagesc si am mers la auditie cu un fragment din Moliere, Les Fourberies de Scapin. Nu stiu ce impresie am facut, eram mult prea emotionata, si cred ca ce a convins a fost franceza mea si nu interpretarea, cert este ca m-au luat in trupa si de aici a inceput o cu totul alta etapa in viata mea.

Aveam repetitii in fiecare zi, inclusiv sambata si duminica cate 2 ore, ajungeam acasa franta si mai aveam si lectii pentru ca deh eram tocilara, dar ne distram la maxim. Prima piesa pe care am pregatit-o a fost "L’Augmentation" de Georges Perec cu fragmente din Ionesco, "Les chaises". Ceva absurd, structurat ca un spectacol de circ, comedie, drama, absurdul situatiei, in fine un cocteil de  idei, cu muzica buna. Ce mai, geniul profului nostru a facut ca pana si eu, care nu eram cine stie ce talent sa fac un rol bun. Si ne-am plimbat cu piesa pe la diferite festivale de teatru francofone (Arad, Napoli, Iasi, Belgrad) am luat premii, am cunoscut oameni minunati, a fost genial. Asta a fost in clasa a X a, in a XI a, eram eu cea care era vazuta ca si un semizeu si participam la auditii pt a selecta noii componenti in trupa. Imi era mila de ei sa ii vad cum se chinuie pe scena, dar era si un sentiment de implinire pentru ca eu trecusem pe-acolo si reusisem. Ce viata, domle!!! In anul acela am pregatit piesa Vivre ses vies, un colaj inspirat din Paul Cornel Chitic, "La restauration des habits de Saint Augustin" si Romulus Vulpescu, "Un brave homme”. Era o drama despre eroi, foarte profunda, dar care a placut si impresionat ca ne-a adus si Marele Premiu de la festivalul de la Arad.

A fost o perioada faina in care am facut de toate, distractie, munca, ani zbuciumati de liceu si drame personale si existentiale, in care m-am format ca om si care si-a pus amprenta asupra a ceea ce sunt azi. Nu exagerez cand spun ca fara teatru nu as fi ceea ce sunt azi!!! Imi amintesc de profa de latina din liceu care imi spunea ca sunt vedeta si eu o contraziceam cu fiecare por al meu, dar imi dau seama cata incredere am capat in mine prin experianta teatru. Poate de aici mi se tragea anitipatia ei, ca prea nu imi pasa de ce mai zicea lumea…

Am dat un google dupa numele trupei si am dat peste un interviu recent cu dl. Weisz,  intr-un ziar local din Baia Mare. El vorbeste ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, poate pentru ca, cu fiecare generatie o ia de la capat cu acelasi entuziasm…

Dramatis Personae 2010

Pun si un song care merge cu amintirile  mele din copilarie J

                                            

Handmade brooches by Emi

Nu cred ca v-am povestit de Emi pana acum. Este prietena mea si de curand a inceput sa faca niste chestii tare dragute, brose si agrafe care mai de care mai frumoase. Sunt vesele, colorate, ca si Emilia si pot sa inveseleasca orice tinuta, cam la fel cum face si Emilia cand te vezi cu ea. Imi plac foarte mult si vreau sa le pun si aici, poate va fac cu ochiul si vreti sa va accesorizati.

Pt poze, preturi si comenzi vizitati blogul Emiliei : Emi boutique