Let it be fall

Did I tell you that we had a winter scare last weekend? We had the first snow in Switzerland and you can guess I was less than thrilled. But luckily for us it was just a few days and now we are back to warmer days. And you have to love autumn and all its colors! It is just amazing how beautiful everything gets. I had my parents here for a week and we walked quite a lot in the area where we live. I took a few snapshots with my phone that I hope you will enjoy.

Happy fall weekend!

Life in the country side

Where we live now, in Bassesdorf we are basically in a small town that is in the country side. I couldn't be more happy with this, because I got so fed up with living in Bucharest, that being away from the city is just what we needed. We refuse the possibility of moving to Zurich, that is a 15 minutes train ride from our place, because the peace and quiet of the countryside is just what we need. And I should not forget to mention the beautiful landscapes and the forest, that are the best excuse to go on long walks and bike rides. In one of our last biking expeditions we ended up discovering a horse farm. This reminded me of the time we went horse riding last year.

Peonies, my favorite

Le chat noir

Back in autumn 2010, first time riding a horse.

Pieces of everyday life

Retro hairstyle that I tried on New Years because this year is
all going to be about Vintage 

My roommates cat, Mitzi. She is a cutie and she is not afraid of the cold.
I would love to have her energies :) 

Last Sunday, at Babu's

Hello Cupcake! Again LV has the best window display.
I want a cupcake :)

Carrot cake, made last weekend. I got the recipe from a colleague
that in his young years was a chef and it is just the best carrot cake one can make.

On Friday I had my first hairdresser appointment in Switzerland and it was great.
Caroline, my new stylist did a great job in changing my color.

Today's Breakfast - tortilla with poached eggs, tomatoes, ham and
goat cheese. 

As you might have noticed my posting has been more of a weekly thing lately. I can't say I like it but I am having a bit of a hard time managing my time. And I always feel like I should do something else instead of what I am actually doing. Not a great feeling but I blame it on the weather. Winter -  not my best friend, because of the cold, of the lack of sun and the rain/snow makes me just want to stay indoors and hibernate. I so envy people that have the sun and the warm weather all year long. Nevertheless, have a great week!

Perfect Sunday

You know the perfect Sunday? It's the Sunday when you get to sleep late, after a Saturday night out, when you have pancakes for breakfast and your coffee tastes so good. This is how our day started and we couldn't have continued it better then with a bike ride through Zurich. We strolled by the lake up until the central park. The autumn colors were amazing, the view was to die for and everyone was just enjoying the beautiful day. Our ride ended with a late lunch in the best coffee place I know so far (I still love Starbucks but this place is so cozy that you could spend all your days there).  I'm talking about Babu's Bakery and Coffee House, (even the name is homey), located near the city center. The place is great, from the food and coffee, to the design. It reminds me of my grandmothers house because of the vintage furniture and table settings (see also this review here). It's safe to say that me and Traian have found our Sunday go to place. It also goes perfectly with our tradition of taking our desert and coffee out. And here are some pieces of our perfect Sunday.

When you have pancakes in the morning, it must be a good day :)

I love the colors in this picture

 

at Babu's

Roast beef bagel, Focaccia roll, Cremschnitt cake, Cinnamon Latte Macchiato and Cappuccino  

Bike ride

Me and my bike

Yesterday it was suppose to be our movie night, but because we missed the movie and outside we had a great fall day, sunny, 17 degrees, we went for a bike ride. The place where we live, Kloten (the city with the Zurich airport ) has some great landscapes and lots of bike paths through the woods and the countryside. It's a great way to exercise and people make the most of it, some with bikes, others running, rollerskating or simply walking. Traian and I did 19 km yesterday on our bikes and it was so refreshing. Here are some pics from our ride.

A coffee to go, just to get me in the mood

Feeling gooood....

Traian and his bike in the background

Pit stop on the road

And the road....

A walk in the city

My sister in law, Sabina, is in town for a visit and she is staying with us. So for a week I'll be her guide through the city of  Zurich. It's a really nice opportunity even for me to experience the city and to discover new places and new faces. Yesterday was our first day of rambling and I got some really nice pics.

She was taking a nap on Bahnhofstrasse, one of the most busy streets in the city. So the city has it's calm :)

 Modern Troubadours

Classic 

 Coffee grinder in the old city center. Fresh roasted coffee.

He was enjoying the beautiful afternoon

Me and Sabina hiding from the sun in a small street in the old city center

Internet junkie

Buna ! Sunt Andreea si sunt dependenta de internet. Sa va spun cum am ajuns aici…

Ieri la o plimbare prin padure, neuronul meu gravita in jurul ideei ca sta prea mult in fata calculatorului. Dupa o analiza cat o plimbare de 15 minute, am ajuns la termenul internet junkie, pe care nu mi-a luat deloc mult sa il asociez cu minunata mea persoana. Sa incerc sa va explic descoperirea mea revolutionara (pentru cei care se indoiesc ii asigur ca neuronul meu nu poate produce decat lucruri revolutionare in esenta lui). Se face ca nu mai lucrez de 4 saptamani si ca am tot timpul din lume sa fac tot ce imi pofteste inima. Se pare insa ca tot ce imi vine sa fac in fiecare zi sau in mare parte a zilei este sa stau in fata calculatorului. Pe vremea cand mergeam la birou, v-ati dat seama ca cele 8-9 ore le petreceam in fata calculatorului facand diverse, de la munca pana la facebook, mailul personal, etc. Rutina unei zile la birou nu se schimba cu una cu doua, pentru ca in prezent, din momentul in care am sarit jos din pat (la ore destul de matinale), mi-am facut cafea, m-am pus in fata laptopului si acolo stau vreo 2- 3 ore pt inceput. Si ziua continua cam in acelasi spirit, facand pauze pentru mancare, rasfoit o carte… Sunt si exceptii bineinteles, cumparaturi, o plimbare prin oras, dar in mare cand sunt acasa sunt pe laptop (calare pe el, daca nu era clar).

Acum eu ma intreb ce faceam daca nu aveam internet? Oare cum ar fi fost o zi fara internet? Nu stiu daca ne dam seama dar este obositor, daunator de-a dreptul statul pe net cand nu ai nici o treaba acolo. Adica pur si simplu stai pe net pentru ca e mai comod decat sa faci ceva mai util si mai interesant. Cu alte cuvinte eu sunt tot la birou, dar in loc sa produc ceva nu fac decat sa irosesc timpul meu pretions. Si de asta imi si pun problema: ce as putea sa fac ca sa ma “vindec”? Cand eram la birou imi doream sa am libertatea de a putea sa plec sa fac si altceva decat sa stau pe un scaun in fata unui monitor. Acum ca pot sa o fac, aleg sa fac acelasi lucru. Mecanismele pe care ajungem sa le dezvoltam, perfectam sunt foarte greu de schimbat. Ieri, exasperata ca stateam pe net fara sa am ceva anume de facut, am inchis laptopul si in momentul ala m-am simtit eliberata. Am iesit pe terasa am luat o gura de aer si mi-am dat seama ca ceea ce fac este pura prostie si ca IT HAS TO STOP!

Deci primul pas l-am facut, acum urmeaza schimbarea de comportament. O sa ziceti ca ce rost are sa imi schimb comportamentul pentru ca oricum in momentul in care o sa ma intorc in campul muncii voi reveni iar la aceeasi rutina. Da, este adevarat, dar acum vorbim de timpul meu si numai al meu, pe care vreau sa il valorific cum pot eu mai bine. Sunt atatea lucruri pe care am ocazia sa le fac acum si pe care nu vreau sa le ratez doar pentru ca creierul meu de maimuta stie sa stea pe net si asta face.  Asa ca prietenul meu de nadejde, Autotcontrolul intervine acum! Stati linistiti nu ma retrag in padure si dau shut down de tot, ci doar reduc doza de internet. Asfel ca voi incerca sa imi aloc 2- 3 ore pe zi in care sa raspund la mailuri, sa ma pun la curent cu ce se intampla in lume, pe bloguri, pe facebook si sa aplic la joburi, adica sa fiu la birou. Atat, si pe urma incepe timpul meu adica distractia. Neuronul va fi tare fericitJ

The stress free nation

Neagu Djuvara in Amintiri din pribegie, facand referire la Africa, zice ca daca nu incepi sa scrii in primele 2 saptamani dupa ce ajungi acolo, nu o mai faci nicodata. Eu nu sunt in Africa, dar incerc sa aplic regula pentru locul unde ma aflu. 

Nu mi-e usor sa imi adun gandurile pentru ca tendinta este intotdeauna sa scrii despre ce nu e bine, ce nu iti place, ce ai vrea sa schimbi, si acum nu este cazul. Totul este de neschimbat (ma feresc de perfect deoarece e doar prima saptamana, mai astept pana sa dau verdictul final). Pana si vremea este de 25 de grade plus, numai bine de stat pe terasa de acasa la o bere rece (mai nou beau bere cu lamaie, adica un fel de suc de bere). Nu o sa vorbesc de autostrazi, de transportul in comun, de curatenia din oras, pentru ca de astea se stie deja, o sa vorbesc de oameni si de ce impresie imi lasa mie. Sunt pur si simplu enervant de relaxati, iti vine sa ii intrebi: voi nu aveti probleme, nu v-a enervat nimeni la munca, nu ati stat in trafic , bai sunteti nebuni ??? Sunt normali, isi vad de treaba lor, se imbraca dupa cum ii taie capul, unii mai bine altii mai ciudatel (dar despre asta in alt post), sunt politicosi, zambesc. Or fi avand si ei probleme si neplaceri ca deh asa e viata, dar nu se vede. Stiu sa se destinda, sa iasa din casa si sa faca lucruri simple ca plimbarea cu bicicleta in familie sau de ce nu pana la munca, sa faca sport, sa faca un gratar, sa stea pe iarba in parc, unii chiar sa faca plaja in parc, sa se simta bine. Si lucrul cel mai important este ca nu te deranjeaza pe tine, cel care imparti spatiul public cu ei. Nu vreau sa ridic in slavi pe nimeni, dar iubesc civilizatia si ma bucur in fiecare zi ca am parte de ea.

In alta ordine de idei eu sunt jobless si am destul timp pentru mine. Imi cultiv la greu pasiunea pentru gatit si mai ales pentru facut prajituri. Oamenii cu care stam incep sa isi faca griji pentru silueta, cica cineva le da prea multe dulciuri….Nu stiu despre ce vorbesc ! Eu azi fac cupcakes J

Si nu stiu daca este faptul ca nu am job, dar sunt mai relaxata in ultima vreme. Traian a fost cel care a remarcat diferenta fata de Bucuresti cand, dupa parerea lui avizata, eram un pachetel de stres ambulant. Asa ca am hotarat sa numesc Elvetia the stress free nation si sa incerc sa ma bucur cat pot de perioada asta, lunga, scurta cum o fi. 

O poveste cu cafea

Ati incercat sa va imaginati viata fara cafea? Am incercat eu sa fac acest exercitiu ieri dimineata si am ajuns pana in faza in care te trezesti dimineata si.... si ce? Si nu te duci la bucatarie sa pui ibricul (sunt in faza de cafea la ibric) ci te duci ...unde? la frigider? Nu cred! Faci ceai in loc de cafea? Again nu cred ... dar ce faci atunci?...pai hai sa stam la o cafea si poate imi vine ceva in minte J. Sa revenim, nu exista viata fara cafea, sau cel putin viata nu ar fi la fel fara licoarea magica. Ca e americana, ca e expresso italian, dulce, amara, cu lapte, neagra sau mai stiu ce combinatii a la starbucks, cafeaua are un farmec aparte, iti coloreaza dimineata, ziua.

Acum stiu ca cei care nu beau cafea nu ma inteleg, dar cafeaua sau obiceiul de a bea cafea este legat de o poveste, de povestea primei cafele baute din viata fiecaruia. De exemplu, prima mea cafea a fost in facultate, cu ocazia sesiunii, prin anul 2 si era Ness. Stateam 4 fete intr-un apart si doar una din nou era consumatoare de cafea. Fiind in sesiune, experimentam invatatul noaptea si ca sa fim treze si concentrate la maxim am inceput sa combinam cafea si cola. Mare tampenie, dar daca la cola am renuntat dupa sesiune, cafeaua a ramas. Si de atunci fiecare dimineata incepe cu mirosul de cafea. Si ziua continua pana pe la pranz cu o cana mare de cafea pe birou din care iau cate o gura, asa ca sa o savurez cat mai bine.

Acum va provoc pe cei care intrati pe-aici sa va amintiti de prima cafea, ca a fost in liceu, la faculta, sau cand v-ati angajat...Si poate impartasiti povestea si cu mine.

Asa de dimineata...

Azi este baba mea si circula o dilema in birou. Ziua pe care ne-o alegem, arata de fapt cum va fi anul care urmeaza sau cum suntem noi ca persoana?

Eu stiam a doua varianta, dar nu imi displace nici prima pentru ca sincer, eu stiu cum sunt, lumea din jur stie cum sunt, dar ceea ce nu stie nimeni este ceea ce ne rezerva viitorul. Asa ca merg pe prima varianta anul acesta si pentru ca vremea tine cu mine azi, avem o dimineata insorita si nu foarte rece. Ce an bun se anunta! J

Si nici o zi fara U2