Ati jucat vreodata teatru?

Citeam azi blogul Simonei Tache,  mai precis postarea ei despre teatru care mi-a dat idea sa scriu despre peripetiile mele actoricesti. Am jucat teatru si vai ce mi-a mai placut, desi recunosc cu toata sinceritatea ca nu eram foarte buna.

Sa o iau de la inceput. In scoala primara, eram prima la spus poezi la serbari, iar cand am crescut mai mare mi s-a transferat la orice putea fi vazut ca un rol. Nu mai tin minte scenetele in care am jucat, oricum toate erau in franceza sau in engleza, eram prea buni pt roluri in romana. In liceu am fost in trupa de teatru a liceului, Dramatis Personae si jucam doar teatru in limba franceza. Tin minte si acum, in clasa a X a cand am dat proba pentru a intra in trupa. Era o sala de clasa, cu proful de franceza si regizorul trupei, dl. Weisz, si ceilalti componenti ai trupei care erau prin clasa a XI a si care erau semizei pentru noi. Am fi facut orice la auditia aia numai sa putem sa respiram aerul rarefiat de care aveau ei parte. Mega presiune pe mine, cred ca m-am pregatit 2 zile, nu am spus nimanui ce am de gand sa fac, ca sa nu-i dezamagesc si am mers la auditie cu un fragment din Moliere, Les Fourberies de Scapin. Nu stiu ce impresie am facut, eram mult prea emotionata, si cred ca ce a convins a fost franceza mea si nu interpretarea, cert este ca m-au luat in trupa si de aici a inceput o cu totul alta etapa in viata mea.

Aveam repetitii in fiecare zi, inclusiv sambata si duminica cate 2 ore, ajungeam acasa franta si mai aveam si lectii pentru ca deh eram tocilara, dar ne distram la maxim. Prima piesa pe care am pregatit-o a fost "L’Augmentation" de Georges Perec cu fragmente din Ionesco, "Les chaises". Ceva absurd, structurat ca un spectacol de circ, comedie, drama, absurdul situatiei, in fine un cocteil de  idei, cu muzica buna. Ce mai, geniul profului nostru a facut ca pana si eu, care nu eram cine stie ce talent sa fac un rol bun. Si ne-am plimbat cu piesa pe la diferite festivale de teatru francofone (Arad, Napoli, Iasi, Belgrad) am luat premii, am cunoscut oameni minunati, a fost genial. Asta a fost in clasa a X a, in a XI a, eram eu cea care era vazuta ca si un semizeu si participam la auditii pt a selecta noii componenti in trupa. Imi era mila de ei sa ii vad cum se chinuie pe scena, dar era si un sentiment de implinire pentru ca eu trecusem pe-acolo si reusisem. Ce viata, domle!!! In anul acela am pregatit piesa Vivre ses vies, un colaj inspirat din Paul Cornel Chitic, "La restauration des habits de Saint Augustin" si Romulus Vulpescu, "Un brave homme”. Era o drama despre eroi, foarte profunda, dar care a placut si impresionat ca ne-a adus si Marele Premiu de la festivalul de la Arad.

A fost o perioada faina in care am facut de toate, distractie, munca, ani zbuciumati de liceu si drame personale si existentiale, in care m-am format ca om si care si-a pus amprenta asupra a ceea ce sunt azi. Nu exagerez cand spun ca fara teatru nu as fi ceea ce sunt azi!!! Imi amintesc de profa de latina din liceu care imi spunea ca sunt vedeta si eu o contraziceam cu fiecare por al meu, dar imi dau seama cata incredere am capat in mine prin experianta teatru. Poate de aici mi se tragea anitipatia ei, ca prea nu imi pasa de ce mai zicea lumea…

Am dat un google dupa numele trupei si am dat peste un interviu recent cu dl. Weisz,  intr-un ziar local din Baia Mare. El vorbeste ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, poate pentru ca, cu fiecare generatie o ia de la capat cu acelasi entuziasm…

Dramatis Personae 2010

Pun si un song care merge cu amintirile  mele din copilarie J