La an nou inceputuri noi!

Am inceput anul in forta, tequila a curs si cum un mexican nu vine niciodata singur, ci in gasca, a fost o seara legendara care a intrat deja in memoria colectiva ( am fost in jur de 20 de suflete care am sarbatorit anul nou). Si daca exista speranta ca memoria sa ne joace feste, s-au facut sute de poze care sa ne reaminteasca momentele glorioase prin care am trecut. Dar anul nu a adus doar o mahmureala colectiva ci si o idee mai veche care prinde contur azi: blogul meu.  

De ce blog? Nu sunt nici pe departe o persoana publica si nici nu am intentia de a deveni una. Este un simplu exercitiu de creatie pe care vreau sa il fac, un experiment. Si mai am o intentie, si anume aceea de a trece aici toate experientele de zi cu zi care ma marcheaza intr-un fel sau altul. Nu am o viata spectaculoasa, este viata unui om care merge la munca in fiecare zi, care isi bate capul cu problemele cotidiene, care asteapta weekend-ul ca sa isi incarce bateriile si care vrea sa fie cat mai constient de ce se intampla cu el si in jurul lui. Sunt momente si experiente care ne marcheaza, ne dorim ca toate sa ne lase doar amintiri placute, din pacate nu este intotdeauna asa, dar toate fac parte din noi si toate merita notate undeva in suflet sau de ce nu pe blog. Pentru mine sunt lucruri care conteaza, poate pentru altii sunt fara importanta, dar tocmai pentru ca fac acest blog pentru mine si pentru cei apropiati mie, nu mai conteaza ce cred ceilalti. Am invatat si eu pana acum ca oamenii cu adevarat importanti sunt cei care stau langa tine si la bine si la rau. Este surprinzator cum persoane care credeai ca iti sunt apropiate te pot lasa balta cand ti-e mai bine. ( da am scris corect, mai bine si nu mai rau). Pentru ca nu doar tristetea se imparte ci si bucuria. Si mie imi place sa impart mai mult lucrurile bune din viata mea decat cele mai putin bune. Am doar cateva persoane care stiu ca vor fi langa mine neconditionat, restul sunt cei care imi fac viata mai frumoasa, mai interesanta care pot sa ma surprinda placut si uneori neplacut. Suntem duali si ceea ce am scris sus se aplica si pentru persoana mea, adica pot sa fiu perceputa si eu in grupul celor care conteaza mai mult sau mai putin in viata altora. Ceea ce dam, primim inapoi, chiar daca ni se pare uneori ca suntem nedreptatiti cred ca pana la urma balanta se inclina in asa fel incat sa fie bine.

Asadar un blog numai al meu in care sa ma uit la mine ca intr-o oglinda si sa incerc sa vad cat mai clar ceea ce am fost, ce sunt si ceea ce imi doresc sa devin alaturi de cei dragi. Nu ma angajez intr-o cautare existentiala, ar fi peste puterile mele, dar imi iau un angajament: de a scrie despre momentele frumoase din viata mea, despre oamenii mei, astfel incat peste ani sa nu uit!