Depresia post concediu

Experimentez zilele acestea un fenomen ciudat si am zis eu ca nu poate fi altceva decat depresia post concediu. Am avut o saptamana libera in care m-am rasfatat la mama acasa, cu mancare buna, cu odihna multa si cu voie buna. A fost si Craciunul si toata lumea a fost setata pe starea de chill si asta a contribuit si mai mult la relaxarea mea totala. Se pare insa ca prea mi-a fost bine si corpul meu si creierul meu (atat cat poate sa aiba o creatura blonda) refuza sa iasa din starea de pauza. Nu pot sa ma trezesc dimineata, nu pot sa ma imbrac, cafeaua - prietena mea cea mai buna din fiecare dimineata, nu mai vrea sa isi faca efectul, totul este cu susul in jos si nimic nu pare sa se aseze astfel incat eu sa pot functiona in parametri normali. Stiu ca suna a rasfat, dar nu este, chiar intampim mari dificultati in a-mi desfasura activitatea. Ieri am facut ce nu am mai facut din facultate, m-am trezit, am mancat micul dejun si m-am pus iar in pat, am dat mesaj la munca ca nu ma simt bine si am dormit pana la pranz. (daca cineva de la munca ajunge sa citeasca asta, s-ar putea sa o incurc).

Eu incerc sa gasesc tot felul de justificari pentru starea mea, si anume ca e iarna si eu ca si ursul sunt predispusa spre hibernare in acest minunat anotimp, ca e prima saptamana din an si inca lumea e in concediu si cei care ne-am intors la munca suntem de fapt, mintal, tot in concediu si ca am insomnii, pitici pe creier etc. Dar lasand gluma la o parte este o stare care nu imi place. Sunt o persoana careia ii place sa detina controlul, sa fie activa si acum ma simt ca pestele pe uscat. Nu am chef decat sa lenevesc, sa ma uit la filme si sa stau pe net. Parca as fi hipnotizata. In concluzie depresia post concediu sucks!! Daca se poate as vrea sa nu ne mai intalnim, dar ceva imi spune ca se va mai intampla.

Am gasit insa o melodie care Ne place de la ROA